#TBT: Heathers

Postat in Reviewuri, Throwback Thursday de - mai 15, 2014
#TBT: Heathers

Inainte de Mean Girls, inainte de Jawbreaker si inainte de The Craft, anii ’80 au venit cu acea comedie usor periculoasa, care dezvaluie destul de direct perfidia adolescentilor atunci cand incearca sa se integreze intr-un grup anume. Anii ’80 au venit cu Heathers, pline de o aroganta dobandita, de un fashion sense imposibil de inteles acum si de nevoi de apartanenta ciudate.

Recunosc ca am vazut Heathers one too many times. Fiind un pic in urma (cronologic vorbind) fata de restul filmelor mentionate anterior (care m-au impactat suficient de tare), am ajuns sa fiu total nepasatoare in ceea ce priveste mostenirea asta antica din 1989. Filmul are acel ceva care m-a impiedicat sa-l retin prea usor, si nu stiu daca e din cauza stereotipiilor de care se abuzeaza, sau poate e vina regizorului prea placid, sau poate chiar povestea care nu angajeaza privitorul in niciun fel.

Heathers ar fi putut avea reteta perfecta pentru succes, cu toate starurile optzeciste pe care le are la indemana. Veronica Sawyer (Winona Ryder) face parte din grupul celor mai populare fete din scoala, fara a se simti prea apropiata de ele. Heather Chandler (Kim Walker) este liderul de necontestat al gastii, inlocuita rapid de catre Heather Duke (Shannen Doherty), desi schimbarea nu vine si cu o portie de carisma in plus. Pe langa cele doua Heather si Veronica, mai este o Heather, care esueaza in a construi o prezenta memorabila (Lisanne Falk).

Cel mai socant a fost, pentru mine, personajul lui Christian Slater. J.D. nu este genericul bad boy, care doar te indeamna sa stai pana tarziu afara, sa chiulesti de la ore si sa bei alcool in cluburi. J.D. este periculos, pentru ca nu ii simti adancimea. Totul pare o gluma, si nu poti intui nicio clipa consecintele faptelor sale. Christian Slater este fascinant in acest rol si am avut momente in care mi-era rusine pentru ca-mi placea personajul sau.

Ideologic vorbind, Heathers nu poate fi o influenta pozitiva. Filmul glorifica suicidul si violenta, fara a aduce remuscarea pe ecran, iar personajul vinovat, in mare masura, de asta, nu sufera nicio repercusiune pentru faptele sale. Ba dimpotriva, pe mine m-a deranjat nepasarea cu care viata merge mai departe, desi niste copii tocmai au fost ucisi din razbunare si stupiditate.

Recunosc, m-am silit de multe ori sa imi placa filmul, pentru a-l putea incadra in acelasi gen de entertainment ca si Mean Girls & Co. Heathers are dezavantajul de a incerca sa para mult mai matur in actiunile sale violente, fara a incasa vreo pedeapsa pentru aceste “iesiri”. Filmul are prea putin amuzament si prea multa malitiozitate, si din acest motiv nu reusesc sa ma “leg” prea mult de el din punct de vedere emotional, desi, privind obiectiv, actorii din Heathers sunt mult mai capabili si reusesc sa aduca un farmec aparte unei comedii destul de neagra.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu