#TBT: Jawbreaker

Postat in Reviewuri, Throwback Thursday de - ianuarie 23, 2014
#TBT: Jawbreaker

Orice motiv e bun pentru un film vechi cu adolescenti, cu atat mai mult cu cat e vorba de inca o editie speciala de #TBT.

Rose McGowan, inainte sa fie cunoscuta drept iubita superba a lui Marilyn Manson sau drept Paige din Charmed, a devenit celebra in rolul infamei Courtney Shayne din Jawbreaker.

O Julie Benz cu talent artificial si o lipsa acuta de carisma (hei, vorbim de perioada post-Buffy the Vampire Slayer, pre-Angel, pre-Dexter, pre-The Boondock Saints II: All Saints Day si pre-Defiance) incearca sa se faca indispensabila in rolul lui Marcie Fox (sau… Foxy, cum ii place ei sa se alinte).

Rebecca Gayheart este, evident, vocea ratiunii in persoana lui Julie Freeman, o fata care-si intelege greselile si ar vrea sa le si recunoasca, dar nu dintr-un simt civic prea adanc inradacinat, ci doar pentru ca “asa e mai bine”. Fie si pentru atat, Julie este un personaj placut, dar care nu lasa prea multe urme pe spectator.

Charlotte Ayanna este Elizabeth Purr, “the Princess Di of Reagan High” si “the teen dream”, victima inocenta a unei… bomboane. Singurele imagini cu Elizabeth sunt sub forma de flashbackuri, iar devotamentul multimii de liceeni este evident chiar si asa.

Cele trei fete ramase reusesc sa o coopteze pe Fern Mayo, jucata (cum altfel!) exceptional de Judy Greer si transformata in Vylette, un produs sinistru conceput de Courtney. Ratacirile lui Vylette si reintoarcerea la the old self nu sunt usoare, dar din fericire, Fern este o persoana rezonabila si care realizeaza the errors of her ways.

De departe, cel mai fain personaj este cel al Det. Vera Cruz (pun intended, I guess), jucata de o Pam Grier in plina revenire, cu un look extraordinar si o energie pe masura, dar cu foarte, foarte putin screen time. In niste rolisoare mititele i-am observat si pe Tatyana Ali si pe Marilyn Manson, asa ca lumea este un loc mai bun datorita lui Jawbreaker si mi se dovedeste asta de fiecare data cand vad filmul.

Pacatul major al filmului este ca lasa loc de prea multe paralele intre el si filme trecute (Heathers) sau viitoare (Mean Girls). Subiectul poate parea epuizat, dar sunt convinsa ca doar experienta limitata a lui Darren Stein a facut ca rezultatul final sa fie unul nestatornic si care nu convinge. Pentru mine filmul nu e prost. E o comedie neagra usurica, suficient de slutty si vulgar incat sa intrige, suficient de moral incat sa isi pastreze publicul.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu