#TBT: Jesus Christ Superstar

Postat in Reviewuri, Throwback Thursday de - aprilie 17, 2014
#TBT: Jesus Christ Superstar

Jesus Christ Superstar, pentru ca Paste. Si pentru ca I’m all out of puns.

In caz ca nu stiati si mai e nevoie sa specific, I friggin’ love musicals. Nu sunt fascinata sau preocupata de sarbatori, dar m-am gandit ca un review pentru Jesus Christ Superstar e mai potrivit decat eternul The Passion of the Christ.

Prima data cand am vazut Jesus Christ Superstar, de fapt l-am vizionat de doua ori. La rand. Sa spun ca socheaza prin natura asta este doar superficial. Cel mai tare m-a impresionat portretizarea lui Jesus – versiune mai umana ca aici nu am vazut niciodata. Ted Neeley isi asuma rolul unui om coplesit de ganduri, de situatiile in care este, de sentimentele (mai mult sau mai putin morale) pe care le are fata de anumite persoane din anturajul sau. Actorul este deosebit de expresiv in momente in care nu pare a avea o cale de iesire (si Jesus este pus adesea in momentele astea), iar durerea sa pare sincera de fiecare data.

Carl Anderson este un Judas modern, magnetic si magic. Fura, de foarte multe ori si cu buna stiinta, spotlightul de pe Jesus, si o face extraordinar de bine, in asa fel incat nu am nicio urma de regret pentru faptul ca ajung sa ma asociez cu “the bad guy”. Poate mai uman decat Jesus si mai coplesit de paradoxuri, Judas este reprezentativ pentru partea aceea adanc ascunsa in noi, partea aceea care vrea sa fie rea si altfel si rebela, iar felul in care Anderson alege sa exprime asta nu e rau deloc.

Yvonne Elliman este o Mary Magdalene diferita intr-un decor clasic, o femeie simpla, care se ghideaza dupa instinct si care-si lasa garda jos. Barry Dennen in rolul lui Pontius Pilate este suficient pentru a reintregi un tablou biblic aproape intors cu fundul in sus, dar restul personajelor devin usor de confundat odata ce se termina filmul.

Ceea ce este cu totul si cu totul captivant, insa, este muzica. Jesus Christ Superstar e inca un film in care muzica este un personaj in sine, asa cum este si decor, si subiect, si intriga. Andrew Lloyd Webber a creat tot ceea ce este special la acest musical, o rock opera a carei farmec va dainui peste ani si ani. Pot doar sa sper ca voi avea sansa de a vedea pe viu Jesus Christ Superstar in viata asta. If not, cand ajung in the afterlife, ii fac o vizita lui Carl Anderson si il pun sa-mi cante.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.
  • Mentiuni

  • Mentiune de la Cool factor de #Bacau | Nimic
    aprilie 22, 2014

    […] bun. Inainte de Paste m-am gandit ca e misto sa scriu despre un musical, Jesus Christ Superstar, la sectiunea de #TBT (Throw Back Thursday, pentru incepatori), si pentru Freaky Friday m-am gandit […]

Lasa un comentariu