#TBT: Jumanji

Postat in Reviewuri, Throwback Thursday de - august 14, 2014
#TBT: Jumanji

As fi vrut sa va povestesc astazi despre The Fisher King, unul din filmele mele preferate cu Robin Williams, care e, aparent, clovnul preferat al tuturor de cateva zile incoace, dar pur si simplu nu am putut.

Jumanji e o alegere mai sigura, din punctul meu de vedere, tinand cont de subiectul filmului si de prezenta lui Robin Williams in distributie. Filmul are acea calitate rara de a te prinde in actiunea lui din primele minute in care incepe, si vraja lui e asa puternica, incat te face sa nu-ti dai seama de trecerea timpului. Jumanji le are pe toate – actiune, aventura, fantastic, comedie, suspans, prietenie si, in toata simplitatea lui, filmul este extrem de complex.

Magia lui Jumanji e aceea ca nu pregeta in a se implica si a te implica pe tine, ca privitor, intr-un spectacol fantastic si incredibil de acaparant. Totul in film e distorsionat, straniu si transformat, si actiunea se petrece de multe ori pe repede inainte, dar cu putin ajutor, in special din partea distributiei, spectatorul intra aproape instant in jocul asta periculos care este Jumanji.

In Jumanji, nimeni nu e in siguranta, iar orele de terapie si posibilitatea capatarii unor cicatrici psihice sunt foarte, dar foarte probabile, pentru ca jocul asta violent nu scuteste pe nimeni de tragedii si drame.

Robin Williams este Alan Parrish, disparut in urma cu 26 de ani in jungla jocului si aparut brusc la chemarea lui Judy (Kirsten Dunst) si a lui Peter Sheperd (Bradley Pierce). Sarah Wittle (Bonnie Hunt) isi imprumuta talentele, chiar daca cu o oarecare reticenta, in ajutorul celor trei, pentru a incheia odata pentru totdeauna socotelile cu un joc nemilos si pentru a preveni… Ei, vedeti voi ce.

Am vazut prima data Jumanji in copilaria mea si mi se parea un taram magic si palpitant, dar observ ca, odata cu inaintarea mea in varsta, isi pierde factorul fantastic si am tendinta de a ma axa pe cruzimea unui joc care te poate muta prin universuri paralele sau te poate ucide la o simpla aruncare de zar. E tot timpul greu sa vezi un film pentru copii prin ochi de adult, dar e cu atat mai greu sa vezi Jumanji luand in considerare intamplarea din ultimele zile.

Da, Robin Williams este la fel de sincer si induiosator ca intotdeauna, Bonnie Hunt se alinieaza perfect cu personajul lui si Kirsten Dunst demonstreaza ca de mica avea talentul necesar pentru a fi o stea. Dar asta nu ma impiedica sa ma racaie senzatia ca tot ce se intampla in film e mult prea vicios pentru o poveste pentru copii, si nu ma impiedica sa simt compasiune si uneori mila pentru personajele astea.

Per total, Jumanji e filmul perfect pentru o vizionare in familie – copiii se vor distra de minune inchipuindu-si propriul lor Jumanji, dar si calatorind alaturi de Alan, Sarah, Judy si Peter, iar adultii vor gasi tot felul de puncte morale si filosofice de dezbatut, and that’s perfectly fine.

As vrea sa va spun mai multe despre prestatia lui Robin Williams, dar inca nu ma simt in stare. Accept, insa, reactii si completari din partea oricarei persoane care vrea sa spuna ceva.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu