#TBT: Point Break

Postat in Reviewuri, Throwback Thursday de - martie 20, 2014
#TBT: Point Break

Point Break e unul din filmele din copilaria mea, cum imi place sa le spun, pentru ca mi-a acaparat atentia intr-o seara tarzie, la Pro TV (cel mai probabil), si de atunci il urmaresc de fiecare data cand am ocazia.

Pana acum toata lumea stie de povestea surferilor deghizati in presedinti morti care jefuiau banci, urmariti de un agent FBI care se chinuie sa-si tina echilibrul pe o placa de surf si de dintii lui Gary Busey, asa ca I will spare you the details.

Point Break a devenit un film clasic de actiune, cu un Keanu Reeves poate la fel de unidimensional ca acum, dupa cum umbla vorba-n targ, dar nu mai putin carismatic, si cu un Patrick Swayze in floarea varstei si de o rebeliune calcultata si fascinanta. Gary Busey, insa, pare doar un bufon trist si senzatia mea generala a fost ca n-a avut chef sa joace in filmul asta, iar Lori Petty s-a intors in anonimitate, unde ii era locul, imediat dupa ce s-au terminat filmarile.

Kathryn Bigelow (cunoscuta unora drept fosta sotie a lui James Cameron si altora drept castigatoare a premiului Oscar pentru The Hurt Locker) is in charge of this action flick, si trebuie sa recunosc faptul ca s-a descurcat mai bine decat era de asteptat. Personajele din Point Break isi pun sufletul si principiile deasupra tuturor, iar stilul acesta de viata ii salveaza de cele mai multe ori. Fara a fi in esenta rai, “presedintii” sunt o metafora a capitalismului si, chiar daca nu folosesc banii in scopuri caritabile, faptul ca ii iau de la o institutie care ii are asigurati, si nu de la oamenii simpli, le justifica (cel putin in ochii lor) actiunile.

Oricum ar fi, la oricare din centrii nervosi din voi apeleaza Point Break, un lucru o sa stiti sigur: vizual, Kathryn Bigelow a facut o magie extraordinara. Scenele in slow motion din apa si din aer sunt captivante, te lasa fara suflare si te fac sa crezi ca esti acolo, in mijlocul unei gasti de surferi liberi, cu pletele in vant si arsi de soare. E ca si cum ar fi captat toata libertatea lor in cateva secunde de filmare, iar cu ele te ademeneste de fiecare data cand oceanul reapare pe ecran. Chiar si pentru atat, Point Break e de bifat pentru amatorii de senzatii tari, pentru rebelii impotriva sistemului si pentru fanii unor barbati bine.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu