#TBT: Reservoir Dogs

Postat in Reviewuri, Throwback Thursday de - mai 29, 2014
#TBT: Reservoir Dogs

Dialogurile relevante pentru epoca in care traim au fost documentate foarte bine de catre domnul Quentin Tarantino, etern iubit al meu si pe vecie dragoste statornica, asa ca nu e de mirare ca una dintre cele mai celebre scene din istorie este chiar una dintr-o pelicula regizata de el, in dulcele-i stil clasic.

Reservoir Dogs este inca un film bun, lansat la Festivalul de Film Sundance, un loc cu putine pretentii, dar reusite demne de notat in carnetelul cinematografiei. Dialogul din film a ramas in istorie, fiind considerat reprezentativ pentru o cultura atat de influentabila de absolut orice, de la un vers din muzica pop pana la un film.

Mie intotdeauna mi-a placut cum reuseste Tarantino sa adune in jurul sau numai actori extrem de capabili, iar parte din farmecul lui Reservoir Dogs sta fix in faptul ca distributia ii are pe Harvey Keitel, Tim Roth, Michael Madsen, Steve Buscemi, Chris Penn, Lawrence Tierney, Edward Bunker si Quentin Tarantino (pe vremea in care inca mai era credibil in postura de actor).

Pentru oamenii care incerc sa-si largeasca orizonturile in materie de filme, este un must see, dar nimeni nu se va astepta la un fir narativ atat de incalcit. Specialitatea lui Tarantino – atemporalitatea asezonata cu pop culture imbibata in violenta gratuita – cade un pic mai greu cu Reservoir Dogs, pentru ca nu e un film a carui idee s-o digeri total din prima, iar discutiile ulterioare demonstreaza ca unii nici macar nu reusesc sa o prinda.

Filmul are atatea fatete, incat mi-e greu sa spun uneori despre ce e vorba in el, dar in alte dati e atat de simplu sa construiesti o fraza care sa sumarizeze actiunea filmului, astfel incat un rezultat preliminar arata ca spectatorul poate fi greu de impresionat de un film care a divizat tabere de-a lungul timpului.

Probabil ca lucrul la care Tarantino exceleaza, spre deosebire de alti creatori de cinematografie, este faptul ca aduce un plus de realitate, fara brizbrizuri inutile adiacente povestii, fara staruri musculoase sau ultra-sexuale, fara tentative de impreunari romantice intre personaje diametral opuse, fara un personaj-clovn pe post de sursa a comicului, fara efecte deosebite si fara fictiune.

Practic, Reservoir Dogs este un film care se bazeaza pe talentul pur al distributiei de a povesti despre un jaf care nu este aratat nicio clipa pe ecran, prin prisma unui narator cu norma part time cel putin ciudat. Mr. Pink (Steve Buscemi) este atat de departe de imaginea de leading man a Hollyowoodului, dar care isi imbratiseaza sinele bizar atat de natural, incat acum nici nu-ti poti imagina pe altcineva in rolul sau.

Pe cat de directa pare ideea filmului, pe atat de alambicat este infatisata unui spectator total surprins de stilul vizual aflat inca in faza incipienta pe care il utilizeaza maestrul. Pentru un neinitiat in dedesubturile tarantiniene, acesti domni colorati nu reprezinta mare lucru, iar firul narativ disrupe si mai mult posibila conexiune formata de ecran.

Personajele acestui film caracterizat de violenta verbala si fizica sunt de-a dreptul delicioase.
Mr. White (Harvey Keitel) este patriarhul credibil care pastoreste o turma de viciati.
Mr. Orange (Tim Roth) este un personaj care nu vrea sa adere la psihologia de turma si care se mandreste cu asta, iar finalul, total neasteptat, demonstreaza ratiunea din spatele acestui comportament distinct.
Mr. Pink (Steve Buscemi) nu pare cel mai capabil hot din lume, si nici cel mai sincer, iar spectatorul poate fi incredintat ca cel putin o afirmatie din cele doua e adevarata. Mr. Blonde (Michael Madsen), eternul frate al lui Vincent Vega (John Travolta), ramane pe vecie inscris in arhivele starii civile de la Hollywood drept un dezaxat savuros.

Muzica, iarasi unul din punctele forte ale creatiilor ce poarta numele regizorului, aduce un mix editat perfect de replici din film intersectate cu piese din anii ’70 care transmiteau un vibe al anilor ’50 (declaratia lui Quentin Tarantino, nu a mea).

Reservoir Dogs este primul efort notabil al lui Quentin Tarantino intr-o lume care, imediat dupa vizionarea filmului, l-a pus pe o lista care inglobeaza nume precum Martin Scorsese, Sam Peckinpah, John Singleton, Gus Van Sant si Abel Ferrara, iar popularitatea peliculei a crescut odata cu lansarea lui Pulp Fiction. Pentru unii, transpunerea epopeii feudale in zilele noastre este si va ramane cel mai bun film al regizorului. Pentru altii, este doar cu o idee mai prejos de Pulp Fiction sau Inglorious Basterds, in functie de culoarea curentului caruia ii apartine aparatorul. Pentru altii, Reservoir Dogs este doar o mostra de irealism, combinata cu violenta gratuita si injuraturi nenecesare. Pentru marea majoritate, insa, Reservoir Dogs are un rol aparte in evolutia cinematografiei din 1992 si pana in zilele noastre si, desi nu pot alege cel mai bun film al lui Tarantino, sunt convinsi ca Reservoir Dogs se afla pe lista scurta.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu