#TBT: Sid and Nancy

Postat in Reviewuri, Throwback Thursday de - august 28, 2014
#TBT: Sid and Nancy

1986 a fost unul din anii buni ai cinematografiei, cu titluri care de care mai celebre si mai bune, precum 9½ Weeks, Aliens, Blue Velvet, Ferris Bueller’s Day Off, The Fly, Heat, Labyrinth, Little Shop of Horrors, Pretty in Pink, Stand by Me, Top Gun, dar si cu biopicul cel mai indraznet si dezmatat din cele aparute pana atunci.

Sid and Nancy spune povestea cuplului de aur al punkului britanic, o poveste de dragoste alimentata de nebunii de moment, droguri si gesturi impulsive, o dragoste bolnava si instabila, din care a reiesit un film a carui energie e la fel de vie si acum, aproape 30 de ani mai tarziu.

Am vazut prima data Sid and Nancy in copilarie, nu mai stiu in ce context, pe ce program sau alte detalii, si stiu ca eram micuta cat sa-mi deschida apetitul pentru punk si pentru Gary Oldman.

Sex Pistols este considerata formatia care a pornit miscarea punk in Marea Britanie, prin 1975, dar prezenta lui Sid Vicious, incepand cu februarie 1977, incepe sa deschida noi orizonturi pentru formatie, si stilul sau salbatic si, evident, vicios si viciat, il face sa devina din ce in ce mai evident elementul-cheie al formatiei.

In mod clar, stiind cate ceva despre istoricul trupei si, mai ales, a lui Sid, te ajuta sa intelegi cam cat de mult s-a transformat Gary Oldman pentru rol. In afara de evidentele transformari fizice, carora Oldman nu le rezista niciodata si de fiecare data ii ies extrem de bine, actorul imprumuta si pare sa amplifice comportamentul periculos si salbatic pentru care era recunoscut Sid Vicious. Recunosc ca pe la inceputul filmului mi s-a parut un usor overacting din partea lui Oldman, dar spre final realizezi ca toata intensitatea aceea e dozata perfect pentru a surprinde o persoana instabila de la inceput pana la sfarsit, care doar cauta un catalizator potrivit pentru pacatele pe care dorea sa le savarseasca.

Chloe Webb este, ai zice acum, o Courtney Love a saracului, fara sa aiba nici macar frumusetea ei barbatoasa si nici gratia ei de sifonier de la bunica. Webb e o tipa de-a dreptul urata, dar care o portretizeaza pe Nancy Spungen, groupie de profesie, drogata de meserie, dealer de sex si droguri pentru Sid, intr-un asemenea fel incat toate miorlaielile, furiile si nebuniile ei au sens in fiecare clipa. Se pare ca pana si Courtney Love a vrut s-o interpreteze pe Nancy, dar Alex Cox a preferat o actrita de profesie, si zic eu ca bine a facut. Love inca nu avea experienta cu Kurt Cobain si n-ar fi fost deloc credibila in rolul lui Nancy, desi in retrospectiva, pare alegerea perfecta.

Sid and Nancy surprinde mizeria intr-un mod inedit. De o malitiozitate viscerala, cu o energie neasteptata alimentata de reflectoare, cu o tristete incredibila, filmul se prezinta in fata spectatorilor gol. E plin de emotii, de povesti, de senzatii, de durere, de cautari, si nu ascunde niciun secret, oricat de urat ar fi acela. Totul in film este furtuna, si nicio clipa nu e o furtuna linistita. Totul e furie, totul e intens, si chimia dintre Gary Oldman si Chloe Webb poposeste pe ecran mult timp dupa ce s-a terminat filmul.

Da, este plin de violenta, de sexualitate, de nuditate, de droguri si de nebunie, este si plin de muzica, de tinerete, de veselie, de cautare, de iubire. Sid and Nancy e despre limite – impuse de noi, impuse de societate. Despre limite depasite si despre frici calcate in picioare cu curajul unui om nebun.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu