#TBT: Straw Dogs

Postat in Reviewuri, Throwback Thursday de - septembrie 04, 2014
#TBT: Straw Dogs

Trebuie sa spun din start ca sunt mare fan al filmelor de prin anii ’70, thrillerele alea razbunatoare post-hippie care nu prevestesc nimic bun. De fapt, unul din preferatele mele este The Last House on the Left, iar I Spit on Your Grave este a close second. Imi aduc aminte ca acum ceva ani am vazut Straw Dogs pe o lista de filme foarte disturbing, si pentru ca tot eram curioasa de genul asta, l-am urmarit cu mare curiozitate.

La prima vizionare Straw Dogs pare sa nu aduca nimic proaspat genului, desi este aparut anterior celorlalte doua deja mentionate, cronologic vorbind, si poate doar actualul renume al lui Dustin Hoffman sa il faca relativ remarcabil. Evident, n-am renuntat dupa acea prima vizionare fara consecinte spectaculoase, si am mai revazut, de-a lungul timpului, Straw Dogs in diverse conditii. Din fericire, filmul trece de testul timpului, cu toate ca unoeri renumele sau pare mai degraba fortat decat castigat.

David Sumner (Dustin Hoffman) este genul de barbat pe care sincer nu l-as vrea langa mine. Machismul sau e deranjant, fara a fi vreo clipa barbat pana la capat, iar incapatanarea sa e de-a dreptul enervanta. Dustin Hoffman isi joaca rolul la fel de bine cum m-as fi asteptat, limitat fiind oarecum de lipsa sa de experienta, dar in David poti sa vezi totusi sclipirea de geniu care-l va face sa devina Rain Man.

Amy Sumner (Susan George) este femeia perfecta, iar asta e o declaratie surprinzatoare venind din partea mea. Amy stie ce vrea, stie ca nu poate obtine suportul lui David, dar cu toate astea se lupta, uneori chiar mai mult decat el, pentru linistea si siguranta ei. De acord, este un personaj slab – dar doar din punct de vedere fizic. Per total, Amy e mai plina de resurse, putere si creativitate decat ar fi David intr-o mie de ani, iar asta ii da un oarecare avantaj in fata tuturor chestiilor nasoale care i se intampla preponderent ei.

Restul personajelor sunt niste generic bad guys, evident, dar nu despre asta e vorba. Straw Dogs este despre shiftul de putere. E despre naivitatea unora, si raul acela adanc inradacinat intr-o persoana. Straw Dogs e despre forta – cine o are si cine alege s-o foloseasca si, mai ales, in ce fel alege s-o foloseasca. 1971 a fost un an de glorie al cinematografiei, cu A Clockwork Orange, The French Connection si Dirty Harry, toate niste productii care pareau sa glorifice violenta.

Numai ca eu nu vad lucrurile asa. Da, crima si viol – jocul puterii e evident in Straw Dogs. Dar nu e vorba doar despre asta. Fara a incerca sa infrumuseteze violenta, transformand-o in arta, filmul isi asuma realismul pe care il reprezinta. Totul incepe inocent, intr-o localitate relativ departe de civilizatie, fara a semnala in vreun fel putreziciunea umana.

Straw Dogs isi face curaj si merge mai departe in problema, neincercand sa minimizeze pericolul in niciun fel, ci mai degraba atasand fete si personalitati diferitelor grade de rau, in incercarea de a arata ca raul vine intotdeauna din noi. Raul e mereu prezent, si tine doar de noi sa-l il infranam cumva.

Spre deosebire de alte filme, Straw Dogs isi asuma dualitatea personajelor sale. Amy este submisiva, dar puternica, iar David este rational, dar total lipsit de pragmatism. Pusi in fata pericolului, fiecare isi pune la bataie calitatile, si arta vine cu un nou raspuns in fata raului – uniunea si cooperarea te ajuta mai mult decat ar face-o divizarea rolurilor.

Straw Dogs este visually scarring, si asa si trebuie sa fie. Scenele brutale din el nu ii rapesc din “arta”, ci o imbogatesc. Pentru momentul 1971, filmul este incredibil de curajos, iar faptul ca cele doua leaduri sunt intr-o coeziune perfecta ajuta si mai mult in implicarea ta ca spectator si in empatizarea cu subiectul. Dustin Hoffman este extraordinar de carismatic in rolul lui David, nu ca n-am fi stiut deja de talentul sau, iar Susan George este mai mult decat egala sa – e ingenua care se “desprinde” de experienta negativa si care isi trage puterea fix din raul care i se face, si pana la urma, ar putea fi eroina tuturor feministelor care nu inteleg feminismul.

Fara a fi extraordinar, Straw Dogs este un must see pentru oricine se considera cinefil. Este genul de film care te ajuta sa intelegi violenta, fara a o experimenta la nivel fantastic, este genul de productie care te impresioneaza pe viata, fara a avea efecte speciale, dialog surprinzator sau muzica fascinanta. Straw Dogs este imperfect si uman, si din aceste motive realist, iar faptul ca tot ce se intampla acolo se poate intampla oricand, oricui, ma infricoseaza cel mai tare.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu