The Legend of Tarzan

Postat in Reviewuri de - iulie 07, 2016
The Legend of Tarzan

The Legend of Tarzan este, probabil, unul dintre cele mai potrivite filme de vazut la IMAX, dar doar daca iei in considerare scenele bogate cu maretia junglei africane si zborul printre liane al lui Alexander Skarsgård. Altfel, in cele mai multe scene, The Legend of Tarzan pare proiectul esuat al unei animatii, grabit cand nu e cazul si extrem de lent cand ar fi trebuit sa accelereze actiunea, cu multe nume mari care incearca degeaba sa scoata ceva din scenariul confuz.

Christoph Waltz si Samuel L. Jackson se reintalnesc pe marele ecran si, cu toate ca ambii au personalizati polarizante, sfarsesc prin a dezamagi, blocati fiind in niste stereotipuri obositoare. Christoph Waltz este personajul negativ, Leon Rom, trimisul Belgiei in indepartatul Congo, venit sa subjuge o tara intreaga si sa castige extrem de multi bani din exploatarea ei. Evident, Samuel L. Jackson este unul dintre baietii buni, purtator de nume mare – George Washington Williams. Un doctor negru, pe la 1890 – total credibil… not. Iar faptul ca Jackson, in toata maretia lui, este lasat in plan secund, drept comic relief, does not sit well with me.

Margot Robbie are un accent american oribil, in rolul lui Lady Jane Clancy, si in prima parte a filmului e la fel de confuza pe cat e de frumoasa. Apoi, in a doua parte a filmului, pare ca-si aminteste brusc de faptul ca joaca un personaj stereotip – femeia buna, puternica, un fel de one of the guys mai feminin, asa ca incepe sa duca jocul actoricesc pana la exasperarea spectatorului. As I said before, noroc ca e extrem de frumoasa, caci altfel Robbie ar fi pedepsita de critici.

Preferatul meu, seriful Eric Northman sau, mai nou, Tarzan, Alexander Skarsgård, beneficiaza si el de avantajele unui fizic bine lucrat, fara sa fie exagerat. Acest Tarzan este taciturn si intens, dar din pacate, pare putin credibil sa se fi adaptat asa repede vietii pline de restrictii din Londra anului 1890. Ma rog, merita sa-l vedeti atarnand de liane, luand bataie de la gorile si conducand jungla in mare parte a filmului, in timp ce respira induiosator pe langa Jane sau face misto de George.

Din punct de vedere vizual, totul pare foarte bine pus la punct. Scenele, fie ele din Londra sau Congo, sunt fluide si culorile extrem de intense, evocand sufletul junglei africane. David Yates e regizorul acestui film care se vrea a fi o poveste epica despre iubire, moralitate, sclavie si libertate, si probabil inca alte cateva chestii care imi scapa, in principiu din cauza felului incalcit de a expune evenimentele. Cand singurul lucru bun la un film e faptul ca CGI-ul e superb sau actorii tai arata bine, parca nu mai e asa o realizare sa spui o poveste cu substrat istoric, nu?

The Legend of Tarzan  intra in cinematografe incepand cu 8 iulie. Multumesc Freeman Entertainment sCinema City AFI Palace Cotroceni pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu