Trance

Postat in Reviewuri de - martie 25, 2014
Trance

Danny Boyle este un regizor respectat si apreciat de multi (si zau ca uneori ma intreb de ce), iar ce a facut din Trance ar putea cadea usor sub incidenta exagerarii, daca n-ar fi haotic. Nu ma intelegeti gresit, imi place exagerarea si iubesc haosul, dar Trance are elementul ala care te face sa nu-ti pese, iar tot suspansul ala ce se aduna si culmineaza undeva pe la final te lasa destul de rece. Sau poate e doar vina mea, nu stiu…

Noroc de actori, ca imi plac toti trei, si au reusit sa ma mai tina in priza, caci altfel, subiectul din Trance devenea mult mai repede rasuflat si obosit. James McAvoy este Simon Newton, un tip adanc bagat in belele, cum numai McAvoy stie sa joace, plin de tot felul de alegeri proaste si pasiuni chinuitoare. Franck (Vincent Cassel) este nociv si malitios, dar isi pastreaza magnetismul care m-a cucerit acum cativa ani si domina fiecare scena in care apare. Rosario Dawson, in rolul lui Elizabeth Lamb, ma face sa vreau sa fac cursuri de hipnoza, iar asta nu e putin lucru.

Impreuna, cei trei actori reusesc sa poarte in spate povara unui film brownian si descentrat, care ar fi putut fi mai legat, daca regizorul si-ar fi facut treaba un pic mai bine. De la inceput pana la final, toata atentia iti e focusata pe actori si pe interactiunile dintre ei, si mai putin pe povestea care e doar un mijloc de a lasa loc de expunere participantilor. Un pic cam prea gratuit pentru gustul meu, cu muzica un pic cam prea dramatica si violenta ieftina pe alocuri, Trance pare ca incearca prea mult sa isi depaseasca starea naturala si conditia de mindfuck movie, fara a avea vreo sansa reala la asta.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu