Transformers: Age of Extinction

Postat in Reviewuri de - iunie 30, 2014
Transformers: Age of Extinction

Pentru ca vremea lui Shia LaBeouf a apus (si, fie vorba intre noi, he’s kinda of a douchebag), domnul Michael Bay s-a gandit sa reia povestea razboiului dintre Autoboti si Decepticoni cu alte personaje. Mark Wahlberg si-a aratat disponibilitatea pentru acest rol, asa ca domnul Cade Yeager a luat locul mai-tanarului Sam Witwicky in lupta pentru salvarea planetei.

Acest al patrulea film al seriei Transformers are pe afis nume mult mai consistente si experimentate, printre care cele ale lui Stanley Tucci, o veche iubire de-a mea (care a fost coleg de platou cu Marky Mark si in The Lovely Bones), Kelsey Grammer (Beast din X-Men: The Last Stand), dar si Bingbing Li (cunoscuta din Resident Evil: Retribution).

Trebuie sa recunosc faptul ca, de aceasta data, profesionalismul actorilor se resimte dincolo de ecran, iar chimia dintre ei, jocul lor subtil (atat cat se poate pentru un action flick) ajuta foarte mult derularea filmului intr-un pas acceptabil.

Pe langa aceasta “gasca”  de actori cu experienta, nici mai tinerii lor colegi de platou nu sunt de neglijat. Domnisoara Nicola Peltz face din rolul Tessei, fiica lui Cade, o perfecta damsel in distress, reusind sa faca din actiunile ei haotice ceva destul de simpatic incat sa-ti vina sa razi de podoaba ei capilara. Blonda. Bancurile misogine vor curge dupa vizionarea filmului, va garantez.

Langa ea, drept love interest, un strain exotic (irlandez e destul de exotic, se pare) cu un accent foarte sexy, care mai e si sofer de curse. Ce-si mai poate dori o fata?! Shane Dyson (Jack Reynor) pare partenerul perfect, dozand superb umorul si sex appealul, fara a uita de partea vulnerabila a unui barbat cu muschi.

Singuri Bumblebee si Optimus Prime isi pastreaza (relativ) intacte personalitatile care i-au consacrat, desi se simte o usoara oboseala si in aceste personaje, semn ca imaginatia in materie de Transformers nu mai e atat de bogata.

Ma rog, fiind un film cu roboti, cu legende putin probabile, mitologie fortata de CGI si imaginatie a la Michael Bay, filmul duce lipsa acuta de credibilitate. Nu ca ar fi asta punctul central al unui film de-a lui Michael Bay, unde credibilitatea e o pasare rara, iar subtanta si profunzimea sunt practic inexistente. Tot ce e frumos intr-un film de-al lui Bay se dezlantuie in acest al patrulea film – transformari spectaculoase din masini in roboti, din roboti in creaturi mitice, explozii foarte bine calculate si imagini socante – toate prind viata pe un ecran ce pare, de foarte multe ori, insuficient pentru doza de actiune activa pe care o naste mintea lui Michael Bay.

Singura neplacere? Va anunt cu regret ca va urma cel putin Transformers 5

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu