V for Vendetta

Postat in Reviewuri de - noiembrie 05, 2014
V for Vendetta

Remember, remember, the 5th of November!

Cred ca este unul dintre cele mai cunoscute citate, foarte popularizat de V for Vendetta, care ajuta oamenii mai putin conectati la istoria Maria Britanii sa ia cunostinta de marele complot al prafului de pusca, al carui lider a fost Guy Fawkes (peste povestea asta mai dati si daca cititi Mary Poppins, just so you know).

In materie de subtilitati politice, V for Vendetta aduce un fel 1984 mai fabulos si mai spectaculos, chiar daca la fel de opresiv, iar fanii distopiilor vor savura cu placere subiectul filmului. Aducand in prim plan probleme mereu actuale, cum ar fi homosexualitatea, religia, totalitarianismul si fobiile de tot felul, filmul este foarte elegant croit pe masura unei societati care critica indelung tot ceea ce se intampla in lume.

Din pacate, insa, eficienta filmului ramane aproape nula. Da, vizual vorbind, filmul este foarte elegant si slick, cu niste cadrele superb de intunecate, suficient de rapide cand trebuie si extrem de incete cand e nevoie, taiate cu perfectiunea diamantelor de la Tiffany’s. Dar cam atat. Profunzimea nu merge mai departe de semnalarea problemelor, iar lipsa solutiilor, altele decat cele romanticoase si idealiste, e deranjanta.

Hugo Weaving, in rolul titularului V, este carismatic ca intotdeauna si hiperbolizat de rolul sau de salvator omniscient. Nu spun ca nu-l prinde, spun doar ca devine usor obositor dupa cateva scene. Adaug un sarcasm usor nenecesar si personajul pare compromis tocmai de calitatile sale.

Natalie Portman, in rolul lui Evey Hammond, este mult prea perfecta pentru binele sau si al filmului. Parca mi s-a luat de ingenuitatea asta feminina servita mereu pe tava publicului mascul degraba digerator de comic books (pentru ca, evident, sursa este un comic book din 1982), pentru ca personajul acesta pare sa nu aiba nimic altceva bun in afara feminitatii si sensibilitatii exagerate. Well, daca asta era scopul, good for them – le-a iesit de minune. Daca nu, atunci…

V for Vendetta, dupa atatia ani, inca imi da senzatia unui film mult prea destept pentru binele sau. Ar fi putut sa fie mai mult decat interesant, dar nu a fost sa fie – personajele sale sunt rupte de umanitate si umanism, si irealitatea cu care ma confrunt din cauza asta ma impiedica sa fiu empatica in directia asta. Poate pentru adolescentii impresionabili, V for Vendetta is the way to go, fiind o distopie care se vrea mai profunda decat The Hunger Games sau Divergent, sa zicem, dar fara visceralitatea unor opere precum 1984 sau Brave New World, si, deci, o introducere potrivita in lumea asta twisted.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu