Violet & Daisy

Postat in Reviewuri de - aprilie 02, 2014
Violet & Daisy

Uneori inocenta vine in forme ciudate. De cele mai multe ori, are ochii albastri si se pricepe de minune la killarit oameni de tot felul. Violet & Daiy m-a atras atat cu premisa de la care a pornit, cat si cu cele doua eroine. Saoirse Ronan si Alexis Bledel fac echipa buna, iar chimia dintre cele doua actrite e grozava si se resimte dincolo de ecran in fiecare secunda in care sunt impreuna.

Violenta e la ea acasa intr-un film cu teenage assassins, un film dominat de demnitatea si seriozitatea lui James Gandolfini si de prezenta fantastica a lui Danny Trejo. Filmul incepe in forta, cu un omor rapid infaptuit in doua secunde de fetele astea simpatice si inocente, in niste scene care parca aduc aminte de Tarantino din tinerete. Bineinteles, Tarantino nu e singura sursa de inspiratie a lui Geoffrey Fletcher, dar este cea mai la indemana publicului larg, pentru o mai buna comparatie cu trecutul.

Violet (Alexis Bledel) este mai impulsiva si mai rebela, Daisy (Saoirse Ronan) este visatoare si inca se tine cu dintii de o inocenta de mult pierduta, dar se compelteaza si se complimenteaza reciproc intr-un joc haotic si periculos cu moartea.

Punctul cheie al filmului este intalnirea cu Michael (James Gandolfini),  noua tinta a fetelor, un tip destul de curajos care fura de la cine apuca (in special de la interlopi) si care le trateaza pe Violet si Daisy cu o afectiune paterna de origini ciudate. Din acest moment, lucrurile se intampla deloc organizat (fata de cum se petreceau pana acum), iar resentimentele, reconsiderarile si revenirea la inocenta pura incep sa-si ceara din drepturi.

Violet & Daisy ar putea veni cu violenta gratuita si incredibila, ar putea veni cu prea multa inocenta in niste cadre mult prea ordinare, ar putea veni cu genialitate, dar si cu mult conflict din prea multe directii, asa ca e foarte dificil de asignat un public-tinta pentru filmul acesta. Asta nu inseamna ca nu l-as recomanda cuiva, ba dimpotriva. Nu e tocmai filmul pentru adolescenti care pare la prima vedere, iar sectantii lui Tarantino ar putea fi usor nemultumiti de aroma artificiala filmului. Geoffrey Fletcher extrage multe elemente-cheie din cinematografie, si le amesteca intr-un mod care-i striga numele distinct si la care poti adera cu usurinta, indiferent de elementul care te atrage. I say go for it, whatever the reasons.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu