War for the Planet of the Apes

Postat in Reviewuri de - iulie 16, 2017
War for the Planet of the Apes

Asteptarile mele de la trilogia Planet of the Apes sunt destul de joase, pentru ca in trecut ecranizarile nu erau de cea mai buna calitate, din punct de vedere al regiei, scenariului sau jocului actorilor, dar Rise si Dawn of the Planet of the Apes, primele doua filme ale acestei trilogii, pareau ca deschid noi orizonturi in acest univers fantastic.

Ce pot spune cu siguranta e ca acest al treilea film este o concluzie puternica a unei povesti poate incalcita, poate neexplorata suficient, dar care in sfarsit ajunge in directia in care cred eu ca trebuia sa ajunga.

Plasat dupa actiunea din Dawn of the Planet of the Apes, in War for the Planet of the Apes vedem lumea scindata intre maimute si oameni, fiecare parte a razboiului incercand doar sa supravietuiasca, manate de frica si ura. Caesar (Andy Serkis, un actor extraordinar) este liderul maimutelor, la fel de sincer, corect, direct si curajos, dar parca mai indarjit ca inaite. Isi conduce poporul de primate cu determinare si speranta ca poate maine nu va mai fi razboi, alaturi de Maurice (Karin Konoval), care este unul dintre cele mai expresive personaje non-umane pe care le-am vazut recent, Rocket (Terry Notary) si Luca (Michael Adamthwaite).

Filmul il poarta pe Caesar pe niste drumuri umblate mai demult de Koba (care apare si el in vis, jucat tot de Toby Kebbell), in care razbunarea primeaza, frica e un catalist puternic si ura e motorul care conduce armata de maimute, dar Andy Serkis e un actor foarte fin si-si ghideaza personajul catre momentele puternice care fac sau desfac anumite scene, care justifica anumite actiuni, care apropie personajul de spectatori.

De cealalta parte a baricadei il avem pe Woody Harrelson, un actor pentru care nu pot decat sa observ cum imi creste gradul de admiratie cu fiecare film pe care il face. In rolul Colonelului, Harrelson duce nebunia la grad de infectiu, paranoia e in sange si cruzimea e arma perfecta.

O sa remarc, de asemenea, comic relief-ul furnizat de Steve Zahn, in rolul lui Bad Ape, un cimpanzeu care pare sa fi trait suficiente traume, care de la distanta par amuzante, si prezenta unei fetite superbe, Nova (Amiah Miller), care mi-a amintit cumva de X-23 din Logan.

Peste toate astea, insa, pluteste o apasare incredibila, iar meritul regizorului Matt Reeves se simte. Fara sa exagereze, violenta e necesara, fara sa fie prea brutala sau evidenta, croita pe masura eroului pentru a-l conduce spre calea care il va ajuta sa faca fata pierderilor din viata sa personala, dar si statului de lider, care implica automat si alte impasuri viitoare. E greu sa cred ca va veni curand o alta trilogie mai bine construita, atat de bine legata si care n-a facut decat sa se imbunatateasca de la un film la altul, asa ca pentru mine, War for the Planet of the Apes este unul dintre cele mai bune filme ale anului.

War for the Planet of the Apes a intrat in cinematografe incepand cu 14 iulie. Multumesc OdeonFilm pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu