Wild Card

Postat in Reviewuri de - ianuarie 28, 2015
Wild Card

Îmi place de Jason Statham că nu minte niciodată. Omul ăsta știe rețeta perfectă pentru el, și o folosește de fiecare dată, variind un pic ingredientele și/sau procentele/concentrația, și îi reușește un film de acțiune cel puțin distractiv. Fie chiar și pentru atâta lucru, Statham este de apreciat, și ce pot să-i zic? La mai multe.

Acțiunea din Wild Card poate părea un pic întârziată, pentru că suntem anunțați de la început că povestea se întâmplă într-un Las Vegas decembrist, plin de colinde și decorațiuni de Crăciun, și acest detaliu mi-a amintit de un alt film plasat în aceeași perioadă. Wild Card nu are, însă, subtilitatea și sarcasmul din Kiss Kiss Bang Bang, fiind mai mult action packed și character centered, cu un singur element în jurul căruia gravitează toți ceilalți.

Din punctul ăsta de vedere, felul în care e promovat filmul minte un pic. Ni se promit, rând pe rând, Sofia Vergara, Stanley Tucci, Milo Ventimiglia, Michael Angarano și Anne Heche, dar majoritatea celor enumerați au maxim 5 replici scurte de zis. Milo Ventimiglia salvează un pic situația, pentru că are vreo 2 minute de urlat (dar nu cred că se pot considera drept replici, sau…?), iar Angarano e un ciudățel cu diplomă, deloc credibil și inconsistent. Vergara apucă să ne arate fundul și sânii prin niște haine care pocnesc pe ea, Tucci e fain, ca de obicei, iar Heche e de nerecunoscut, la modul banal.

Jason Statham este Nick Wild, este șmecher, singur, “însoțitor” de profesie și prieten cu toți dubioșii din Las Vegas. Și credeți-mă, în Las Vegas sunt mulți dubioși.

Personajul e bazat pe romanul Heat, de William Goldman, cel care s-a ocupat și de scenariu, roman care a inspirat un alt film, în 1985, care-l avea pe Burt Reynolds în rolul principal. Nu am văzut acel film, ca să mă pot pronunța, dar pot să spun un singur lucru – filmul se mișcă foarte subtil în jurul unei dependențe, și n-o va zic care e, pentru că peste 80% din farmecul ei e dat de felul în care s-a lucrat la prezentarea ei.

Mă rog, Nick Wild e un personaj cu tot felul de profunzimi ascunse, și îl vezi filosofând de multe ori singur sau în fața unei singure persoane, cu momente in and out, iar replicile livrate de Statham dovedesc faptul că actorul poate să fie mai mult decât un bătăuș de serviciu. Nu sunt convinsă că Jason Statham ar fi credibil într-un rol dramatic, dar nici n-aș exclude cu totul această posibilitate.

Din punct de vedere tehnic, filmul este excelent. Simon West își demonstrează experiența, întârziind pe cadrele de impact, atunci când e cazul, dar fără să îngreuneze ritmul filmului, păstrând o durată decentă pentru un film de acțiune. În 92 de minute, West reușește să spună o poveste coerentă, în care personajele vin și pleacă, nelăsând nimic deschis în urmă.

Wild Card are și avantajul unei coloane sonore care încheagă bine toate momentele cheie, alternând muzica de Crăciun cu Elvis Presley și muzica anilor ’80, fără să deranjeze vreun pic atmosfera, ba dimpotrivă.

Per total, Wild Card se vrea a fi un film de acțiune mai dramatic, fără a încerca prea mult să se ia în serios. Nick Wild este un personaj central bine construit, în jurul căruia gravitează celelalte elemente fără să-l perturbe de la direcția lui inițială, iar Statham dovedește că încă nu și-a pierdut carisma și că poate susține un film întreg aproape singur.

Wild Card apare în cinematografe începând cu 30 ianuarie. Mulțumesc RoImage si Cinema City Sun Plaza pentru invitația la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu