Winter’s Bone

Postat in Reviewuri de - septembrie 27, 2013
Winter’s Bone

Jennifer Lawrence si-a castigat numele odata cu rolul din Winter’s Bone, asa ca mi s-a parut o idee foarte buna sa vizionez inceputurile indie ale unei actrite proaspat premiata cu un Oscar (pe langa multe alte premii) si care conduce noul val de talente de la Hollywood. Adaptat dupa un roman de Daniel Woodrell, Winter’s Bone e drama de la inceput si pana la sfarsit, fara prea multe suisuri si coborasuri, directa si cruda ca o drama a anilor ’90, fara subtilitati si fara ocolisuri.

Sa spun despre Winter’s Bone ca e un film prost mi se pare un pic prea mult, desi nu e tocmai departe de adevar. Nu e prost in sensul ca lipsa logisticii si-a spus cuvantul. E prost pentru ca nu e original, pentru ca peisajele sunt exagerat dezolante, pentru ca jocul actorilor este mult prea afectat. E prost pentru ca universul in care e construit nu te ajuta sa te imersezi in el si ramai mereu spectator pe din afara, fara sa iei parte la actiune.

Jennifer Lawrence este supraapreciata in rolul lui Ree Dolly. Da, a fost geniala in X-Men: First Class si in The Hunger Games, dar filmul acesta indie i-a scos in evidenta lipsa experientei. Am apreciat, insa, frumusetea ei naturala, care a fost mai mult decat observabila in acest tablou salbatic al vietii de white trash.

Singurul actor care merita mentionat este Isaiah Stone, care il joaca pe fratele lui Ree Dolly. Pustiul n-a fost extraordinar, dar a fost perfect in rolul respectiv. A fost o gura de aer proaspat si a adus autenticitate filmului, asa cum actorii mai in varsta si (presupun eu) mai experimentati nu au reusit.

Winter’s Bone a plecat de la o premisa care-i permitea violenta gratuita, avea scheletul pe care se putea construi o drama adevarata si o corcitura de thriller ce promitea mult. Din pacate, Debra Granik n-a stiut sa valorifice potentialul povestii si a iesit un spectacol liniar si previzibil despre o fata care sufera mult si care, in final, reuseste sa depaseasca obstacole. Wow! Inca o poveste voit pozitiva si, fara sa exagerez, cusuta cu ata alba.

Revin la ideea ca Winter’s Bone nu e un film neaparat prost, dar nu e un film neaparat bun. Nu e nici macar neaparat mediocru, este sub medie si merita recomandat doar iubitorilor de filme indie, fanilor lui Jennifer Lawrence si obsedatilor de oase, precum regizoarea (spun asta pentru ca precedentul ei film se numeste Down to the Bone).

Dintre aspectele pozitive pot mentiona caldura sufleteasca pe care au reusit sa o transmita personajele secundare: Lauren Sweetser in rolul lui Gail, Shelley Waggener in rolul Sonyei si diversi politisti pe care nu m-am obosit sa mi-i amintesc. Efortul lor, insa, e umbrit de platitudinea filmului si ramane fara ecou.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

2 comentarii

  • Alin

    Ce proastă drăguță ești.

    Winters Bone are 94% notă de la critici de film profesioniști pe Rottentomatoes.com.

    Drept comparație, Ai spus că The Lovely Bones a fost foarte bun, când de fapt e o prostie cu 34% notă de la critici.

    • Multumesc pentru aprecieri, esti foarte simpatic.

      Nu stiam ca trebuie sa copiez si sa fiu de acord cu ce spun criticii si altii pe Rottentomatoes.com.
      Bine ca mi-ai spus cu cine trebuie sa imi aseman parerile ca sa fie conforme cu gusturile tale.

  • Mentiuni

  • Mentiune de la Magia internetului | Nimic
    octombrie 17, 2013

    […] da, bai, nu citesc Rotten Tomatoes, ca n-am de ce. Prefer sa citesc plotul unui film sau sa ma uit la el daca-mi place […]

Lasa un comentariu