Wonder Woman

Postat in Reviewuri de - iunie 01, 2017
Wonder Woman

Anul trecut, Batman v Superman: Dawn of Justice ne-a aratat o mica parte din puterea Dianei Prince, cunoscuta si ca Wonder Woman, atragand publicul si criticii de partea unei supereroine deseori neglijate. Wonder Woman, regizat de Patty Jenkins, o readuce pe Gal Gadot in rolul principal, sustinuta si de Chris Pine si Robin Wright.

Ca sa fiu complet sincera, hypeul ultrafeminist din jurul marketingului filmului a devenit repede obositor, mai ales ca experientele trecute au demonstrat ca se face prea multa valva pentru nimic. Daca ar fi sa compar filmul cu asteptarile pe care le-a cladit, as zice ca e destul de slab, dar pentru ca tind sa ignor reclama excesiva, pot spune ca un film bun, cu multe lucruri care ar fi putut fi imbunatatite.

Marea mea problema cu Gal Gadot este ca nu reuseste sa se foloseasca de votul de incredere primit din partea noastra in Batman v Superman: Dawn of Justice. Daca acolo avea charisma over 9000, in Wonder Woman pare sa jongleze intre doua stari standard. Ba e inocenta si necunoscatoare in ceea ce priveste lumea moderna, idealista si curioasa, ba e luptatoare, puternica, justa, si alte calitati stock, ceea ce o face pe Gadot sa para mai mult om de paie decat femeie fantastica. Situatia e salvata, insa, de scenele de lupta, de care Wonder Woman se achita mai mult decat onorabil, cu toate ca atata slo-mo devine deranjant rapid.

Chris Pine, in rolul lui Steve Trevor, e perfect. Cu greu as fi zis vreodata ca o sa am o opinie despre el atat de diferita fata de “he’s just a pretty boy“, but look at me. Steve Trevor, desi se joaca cu rolul mesianic oferit de obicei barbatilor, reuseste sa se ridice deasupra scenariului usor standardizat si sa fie un personaj charismatic, pe care Diana se poate baza in cele mai grele situatii.

Distributia nu e foarte incarcata de vedete sau de alte personaje DCEU, desi ma pot declara incantata de prezenta lui Robin Wright alaturi de Connie Nielsen, si in cele mai multe momente filmul functioneaza ca o poveste bine spusa. Insula amazoanelor e idilica, asa cum mi-as imaginat, iar scenele de lupta de acolo sunt spectaculoase fara sa devina un kitsch adresat cu precadere male gaze-ului. “Baietii” lui Trevor sunt si ei simpatici, aducand diversitate intr-o lume monocroma, iar situatiile in care Diana e pusa in societatea moderna atat de inchisa sunt hilare si triste in acelasi timp.

Patty Jenkins e cunoscuta pentru Monster, asa ca e de inteles entuziasmul cinefililor care au aflat ca o femeie va regiza Wonder Woman. Eu sunt un pic indiferenta la genul cu care se identifica regizorul unui film, pentru ca singura mea pretentie e sa fie un regizor bun. Patty Jenkins insa mi se pare ca da dovada de nesiguranta si alege sa il copieze pe Zack Snyder in anumite momente, asa ca filmul ei isi pierde din autenticitate si personalitate.

In ciuda momentelor sale nestralucite, Wonder Woman e de neratat. Poate vreti sa va puneti la curent cu povestea, poate doar sa vedeti si altceva pe marile ecrane, poate vreti sa o vedeti pe Gal Gadot kicking ass. Oricare din motivele astea sunt perfecte, asa ca nu pot decat sa va urez vizionare placuta.

Wonder Woman intra in cinematografe incepand cu 2 iunie. Multumesc Vertical Entertainment si Grand Cinema & More pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu