X-Men 2

Postat in Reviewuri de - aprilie 30, 2014
X-Men 2

X-Men 2, cea de-a doua parte din saga supereroilor mutanti, a venit intr-o vara de 2003 cu o continuare a povestii lui Professor X si a prietenilor sai. Pe langa mutantii deja introdusi in X-Men, X-Men 2 vine cu cateva personaje noi, dintre care cele mai fascinante sunt Nightcrawler (Alan Cumming), Deathstrike (Kelly Hu), Colonelul William Stryker (Brian Cox) si Mutant 143 (Michael Reid McKay).

Acest cel de-al doilea film aduce si mai mult echilibru in capacitatea lui Bryan Singer de a jongla cu atat de multe personaje, reusind sa “tina” pe ecran destule personaje mari si sa construiasca o poveste bine inchegata. Nu e nimeni pagubit de screen time, iar Charles Xavier (Patrick Stewart) ajunge sa se joace chiar si cu Cerebro, celebra masinarie pe care o vedem in faza incipienta si in X-Men: First Class, iar iluziile create de Jason Stryker / Mutant 143 (Michael Reid McKay) sunt suficiente cat sa creeze probleme scolii de copii talentati si in special lui Charles Xavier.

Wolverine (Hugh Jackman) ramane printre personajele principale, iar actorul reuseste sa aduca dimensiuni noi unui personaj iconic, facandu-l uneori amuzant, uneori simpatic, si de cele mai multe ori de-a dreptul uman. Storm (Halle Berry) este “mecanismul” care ni-l dezvaluie pe Nightcrawler, asa ca utilitatea ei nu mai poate fi pusa la indoiala in acest film, dar actrita pare la fel de… plictisita si in acest film.

Dr. Jean Grey (Famke Janssen) pare din ce in ce mai consumata de lupta sa interioara, iar aroganta ei incepe sa-si arate limitele, mai ales in momente cheie. Pe de alta parte, Cyclops (James Marsden) isi cimenteaza rolul de supererou popular, iar in X-Men 2 isi demonstreaza si taria interioara, si loialitatea.

Mystique (Rebecca Romijn) este la fel de fermecatoare ca in primul film, poate doar un pic mai abila si mai influenta, dar la fel de superba, in rolul de mana dreapta a lui Magneto (Ian McKellen), care demonstreaza ca nu e nevoie de prezenta fizica pentru a-ti atinge scopurile.

Vesnic in umbra altor mari personaje, Rogue (Anna Paquin) gaseste stabilitatea in bratele (impropriu spus) unui alt coleg, Bobby Drake / Iceman (Shawn Ashmore), alaturi de care se bucura de o mediocritate bine meritata. Impreuna cu Pyro (Aaron Stanford) si Deathstrike (Kelly Hu) pot fi considerati drept mutanti plictisitori, deoarece reusesc sa nu trezeasca nimic in privitor, oricat de mult timp ar petrece pe ecran.

Pentru mine, prezenta lui Nightcrawler este o gura de aer proaspat. Avandu-l pe Alan Cumming in acest rol, personajul se transforma din adolescentul pus pe glume pe care il stiam din X-Men: Evolution intr-un om coplesit de probleme, dar care nu si-a pierdut credinta si dorinta de a face bine.

X-Men 2 e mai matur decat primul film, iar pentru cei familiari cu universul acesta, deja expune publicului un tablou mai complex, din care se pot extrage diverse concluzii referitoare la personaje. Personajele si ele sunt un pic mai diferite fata de X-Men, semn ca evolutia fireasca nu le-a depasit fara sa le marcheze, iar aceasta maturitate le face mai usor de inteles. Rezultatul final este un film complex, in care binele si raul se intrepatrund si uneori se ajuta, in care iubirea nu este leacul care vindeca orice, si unde speranta vine in o mie de forme si culori.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu