X-Men: Apocalypse

Postat in Reviewuri de - mai 19, 2016
X-Men: Apocalypse

Dupa Days of Future Past, ai fi zis ca X-Men vor continua trendul ascendent si ca noul film va fi o reusita de proportii epice. Din pacate, insa, Marvel a lasat in plan secund bombasticul atat de caracteristic in filmele sale, si a facut din X-Men: Apocalypse un film serios, matur, echilibrat si, chiar as indrazni, temperat spre plictisitor.

Povestea curge pe repede inainte, fara sa se oboseasca sa explice prea multe lucruri, mizand pe o armata de fani care oricum stiu despre ce e vorba, si-l introduce insistent pe Apocalypse, acest big bad fara drept de apel. Sincer, pentru un bad guy asa mare, as zice ca se inconjoara de cei mai fraieri mutanti posibili (exceptie, facand, evident, Magneto cel suferind pana la limita extrema, intr-un fel atat de exagerat de penibil incat devine obositor). La fel de trasa de par e si ascensiunea lui Mistique din rebela fara scop in eroina cu drepturi depline, si usurinta cu care toata lumea pare sa accepte faptul ca Jean Grey e foarte puternica (sau cea mai puternica? nu prea imi dau bine seama).

Ma rog, cred ca marele defect al lui X-Men: Apocalypse e ca indeasa multa informatie pe gatul spectatorului, atat de multa incat doar un fan boy adevarat poate urmari filmul si sa i se para si logic. Bryan Singer incearca sa inchida cat mai multe ite din cele lasate libere si ii reuseste, in mare parte, facand un compromis in defavoarea spectatorului de rand.

Daca X-Men: Days of Future Past a fost cel mai bun din toate filmele din serie, X-Men: Apocalypse e doar sfarsitul rasuflat al unei povesti taraganata prea mult timp. Da, e o poveste abordata dintr-un unghi mai serios, cu un evil guy care ar fi putut fi the real deal. Charles Xavier (James McAvoy) e aproape transformat total in Professor X, cel plin de virtuti si buna vointa si rabdare. Erik (Michael Fassbender) e aproape transformat total in Magneto cel rece si distant. Cyclops e acelasi scout boy plictisitor, Jean Grey este aceeasi girl next door, Mystique e o eroina convinsa, Quicksilver e tot amuzant, si tot asa. Pe de o parte, filmul vine sa intareasca personalitati si caractere, dar pe de alta parte, reiterarea asta devine repede obositoare.

Apocalypse nu lasa impresia ca ar fi un pericol real, nici macar pentru o secunda, mai ales privind in perspectiva ceata lui de mutanti de mana a saptea (caci pentru mine nici Ororo Munroe si nici Waren Worthington III nu sunt muntanti care pot sustine o poveste singuri). Fara sa insufle frica, aparitia lui Apocalypse pare mai mult pilduitoare si mai putin amenintatoare, si deci tot scopul filmului se duce rapid pe apa sambetei.

Actorii reusesc, de cele mai multe ori, sa salveze scenele de un penibil exagerat. Nu pot decat sa ma gandesc la scenele emotionale ale lui Fassbender si sa ma apuce groaza, dar apoi imi amintesc ca James McAvoy si Jennifer Lawrence si, in mare parte din timp, chiar si Sophie Turner, salveaza filmul de un overacting aproape molipsitor. Michael Fassbender, oricat ar fi el de profesionist, pare deja satul sa-l joace pe Magneto si in incercarile sale de a-i da dimensiune, nu realizeaza cat de obositor e sa urmaresti un personaj caruia ii lipseste motivatia adevarata.

X-Men: Apocalypse este, probabil, cea mai mare dezamagire din noua serie. Prea multa informatie taraganata intr-un timp prea indelungat, prea putin actiune, protagonisti aparent satui si antagonisti care nu se ridica la nivelul promis fac din filmul asta o ciorba reincalzita prea des si degeaba.

X-Men: Apocalypse intra in cinematografe incepand cu 20 mai. Multumesc OdeonFilm pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu