X-Men Origins: Wolverine

Postat in Reviewuri de - mai 19, 2014
X-Men Origins: Wolverine

Ce faci cand tocmai ai incheiat de filmat/lansat francize? Te apuci pe reciclat personaje si storylines. X-Men Origins: Wolverine vine cu un personaj deja obosit, intr-un rol care si-a depasit de mult cele 15 minute de celebritate, in scopul evident de a mai incasa niste bani de pe urma fanilor X-Men.

X-Men Origins: Wolverine e inca unul din filmele care mi-as fi dorit sa imi placa, doar pentru a nu simti inutilitatea vizionarii sale atat de acut, dar exceptand scenele alaturi de Kayla Silverfox (Lynn Collins) si cele cu Remy LeBeau / Gambit (Taylor Kitsch), unul dintre mutantii mei preferati, filmul este just a big blob. Get it?! The Blob, aka Fred J. Dukes (un Kevin Durand carismatic, chiar si de sub o tona de grasime).

Ma rog, preferintele mele (si ale altora) in materie de supereroi sunt subiective, iar eu nu am fost niciodata fan Wolverine, si cu atat mai putin fan Hugh Jackman. Am urmarit filmul doar pentru trasabilitatea personajului si plasarea lui cu exactitate in serie, dar cam aici s-a terminat interesul meu.

Cumva, regret ca filmul nu a beneficiat de ceva mai mult suflet. OK, Wolverine e baiatul ala rebel, pe care nu vrei sa-l duci la mama acasa, dar pana sa fie rebel si suferind, uite-l, dom’le, cate a indurat el! Dati-mi voie sa ma indoiesc.

Pe langa multele clisee, in special cele care tin de asa-zisele suferinte ale lui Wolverine si cele care tin de alegerile sale, filmul pare doar o reteta sigura refolosita – mutanti, superputeri, bataie intre mutanti, niste iubire, binele, raul, roll credits.

Scopul lui X-Men Origins: Wolverine este de a servi drept prequel pentru saga X-Men cu care am facut cunostinta in anul 2000, aducandu-l aproape de spectator si umanizandu-l pe mutantul preferat al tuturor. Nu pot sa spun ca a fost o miscare gresita, dar nu pot sa spun ca e una care sa ma incante.

Hugh Jackman pare lipsit de stralucire, lipsit de intensitatea pe care a avut-o in X-Men. Probabil era deja plictisit sa joace acelasi rol, iar asta se vede pe ecran. Pasiunea pe care o depune, chiar si in scenele de lupta, este aproape nula, cu toate ca adversarul sau este unul greu de neglijat.

Victor Creed / Sabretooth (Liev Schreiber) mi s-a parut intotdeauna unul dintre cele mai interesante personaje din serie, iar actorul are ceva din salbaticia necesara pentru a-l portretiza. Cu toate acestea, Schreiber nu este vreun geniu actoricesc, iar scenele presupus-serioase m-au cam facut sa-i plang de mila in timp ce radeam de felul in care livra replicile.

Ma rog, nu e ca si cum n-ar fi avut concurenta la bad acting. Will.i.am in rolul lui John Wraith, un mutant cu puteri de care nu-mi amintesc? Ryan Reynolds in rolul lui Wade Wilson, viitorul Deadpool?! Sa fim seriosi!

Pot incheia cu o concluzie care devine din ce in ce mai evidenta odata cu trecerea timpului: X-Men Origins: Wolverine  trebuie vazut numai daca va intereseaza soarta personajului sau daca vreti sa-l vedeti pe Hugh Jackman foarte des enervandu-se si luand lumea la bataie.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu